Probabil in aceste timpuri singuratice de constanta schimbare a identitatilor si aliantelor, visul unui adventurier care a schimbat tarile, a trecut granite si a doborat limite fara a-si trada principiile proprii, asigura tinerilor din epoca noastra combinatie optima, initiandu-i intr-un cadru stramt de principii morale si in acelasi timp apeland la impulsul nomadic contemporan.
Pentru cei care nu vor calca niciodata pe urmele lui, adanciti intr-o lume a cinismultui, interesului pentru propria persoana si a consumismului orb, nimic nu poate fii mai nepotrivit decat atitudinea lui de respingerea a micilor placeri zilnice sau a confortului material. Cineva ar putea sugera ca este distanta lui, viata sa aparent imposibil copiat, care-l face asa atractiv.
A fost un asasin cu sânge rece, care a omorât oameni cu pistolul la tâmplã, atât în timpul Revolutiei cât si al trecerii sale prin functia de director al unei închisorii. Orice mijloc era bun pentru atingerea scopului, care dupa Revolutie a fost crearea “omului nou”. In calitate de Ministru, a lui a fost ideea rationalizãrii mâncãrii si a voluntariatului obligatoriu si a facut ca o moneda egala cu dolarul si sprijinita de serioase rezerve in aur sa ajunga la o valoare de nimic in numai cateva luni. Tara a schimbat o dictatura cu o alta, mult mai durabilã si mai nemiloasã.
Surprinzator sau nu, in cele doua descrieri de mai sus e acelasi personaj, Ernesto “Che” Guevara. Controversat in continuare si la indemana superficialitatii zilei de azi. Un post pe care l-am gasit intamplator pe un blog m-a facut sa intru un pic in detaliile subiectului. Nu contest cu nimic parerile Antoanetei, mai mult le sustin si cred, asemenea ei, ca venerarea unui asemenea criminal in ziua de azi e doar un semn de nebunie, incultura sau superficialitate sau din toate cate putin.
Pe de alta parte sunt insa niste aspecte care nu cred ca trebuie lasate deoparte.
E de admirat indiscutabil forta cu care a crezut in ideile lui. Nu judec ideile in sine, nu le aprob sau dezaprob. Ci credinta in ele. Dincolo de esecuri (vezi experienta Congo sau guerillele trimise sa imprastie revolutia in toata america latina) sau de “tradarea” celor apropiati (fie el prietenul Fidel sau taranii Bolivieni pentru a caror “libertate” lupta).
A facut-o pentru glorie? Poate. Din nebunie? Probabil. Pentru a ajunge pe canile de cafea, pe tricouri si bluze cu stralici in discoteci si pe promouri la radioul lui Vantu? Nu cred.
Celebra fotografie a lui “El Comandante” realizata de Alberto Korda este cea mai raspandita reproducere foto din lume. Si aici ajung la al doilea subiect de admiratie (care nu mai e meritul lui, dar il are inevitabil in prim plan). Un marketing pe care probabil si echipa lui Steve Jobs il admira. Ajutat probabil de faptul ca pana recent (2001), din motive ideologice ale regimului cubanez, fotografia cu pricina a fost bun de domeniu public pe care il putea folosi oricine, oricum.
Dintr-un revolutionar criminal marxist-comunist si oarecum nepriceput la nimic, luptator de guerilla si mai mult nu prea, specialist in speechuri demagogice si executii cu singe rece, sa faci un simbol al mass marketingului capitalist si al revolutiei ca substantiv comun, e o realizare de apreciat.
Cine a facut-o? Labilitatea unei generatii in lipsa si nevoie de exemple si modele? Sau conspiratia mondiala care a vrut sa dilueze substanta revolutiei marxiste si simbolul luptei anti imperialiste 🙂
S-a scris, s-a cantat, s-a vorbit si s-a filmat mult despre Che, imaginea-i este inca promovata idilic, inclusiv ultimul film al lui Soderbergh, uitand parca voit de morti, de foame, de ratii, de cozi, de vendette personale, de comunism si de multe altele.
Gasiti o parere detaliata si documentata aici.
Foto: Wikipedia
Alte info:
http://www.commonassets.org/content.php?id=2354
http://www.time.com/time/time100/heroes/profile/guevara01.html
UPDATE: Subiectul se pare ca prinde un pic aripi si in Sapte Seri si pe blogul lui Razvan
Multumesc de preluare, Daniel. Cred ca problema noastrã personalã, a românilor, este cã nu am fãcut încã un proces serios comunismului si criminalilor nostri, victimele lor sunt uitate. Cele din Cuba au un cimitir omagiu în Miami. Nici mãcar noi însine nu ne puteam lua în serios ca natiune în conditiile astea.
Antoaneta, sunt de acord cu procesul (sau mai degraba lipsa lui) comunismului. Asa zisa incriminare facuta de Basescu acum cativa ani nu cred care rolul de a aduce lumina necesara asupra trecutului.
Revenind insa la Che, proliferarea lui ca simbol al luptei fara sens, are loc la fel de mult (poate chiar mai mult) in vest ca si in Romania. Este doar o chestiune de marketing si ignoranta.
da…da…da…comunismul…un regim brutal… in care s-au savarsit multe crime odioase…
am o singura intrebare…democratia e perfecta? ce, acum sunt mai putine crime?sau ca si alte doctrine politice, democratia este sanatoasa doar in teorie? chiar si comunismul este bun in teorie… problema e in practica…
Che a pus suflet… credea ca OMUL are puterea sa schimbe ceva… nu era un criminal sangeros care sa fi xecutat din placere… daca era, atunci nu i-ar fi ingrijit pe inamicii raniti care ii cadeau in mana ca prizonieri… in acest caz, i-ar fi xecutat fara sa se gandeasca de 2 x …
Che actiona radical fiindca ura tradarea…pentru el ori era alb ori era negru…
si inca ceva…CHE nu este Castro…
In principiu sunt de acord cu tine. Nu am sustinut si nu sustin democratia “perfecta”. Nu-mi place si nu sunt de acord insa cu imaginea ideala-in-necunostinta-de-cauza pe care a capatat-o datorita unei fotografii, a unor idei (trunchiate) si a ignorantei… atata tot, restul, fiecare cu opiniile lui (e poate o diferenta esentiala intre democratie si comunism, cel putin in practica)